Tratamentul artritei reactive, Artrita reactiva

Boala face parte din grupul spondilartritelor, boli inflamatorii care afecteaza coloana vertebrala si articulatiile periferice. Denumirea veche de sindrom Reiter, folosita in special in literatura de specialitate americana, se refera la asocierea dintre afectarea articulara cronica, uretrita si inflamatia ochiului.

Cauze, Factori de risc Evenimentul declansator al bolii este o infectie cu localizare la nivel digestiv sau urogenital; Agentii infectiosi implicati sunt: Salmonella spp.

RAA este o boală cauzată de infecția faringiană declanșată de o bacterie numită streptococ. Există mai multe grupuri de streptococi, dar numai cei din grupa A provoacă RAA. Deși infecția streptococică este o cauză foarte frecventă de faringită infecție în gât la copiii de vârsta școlară, nu toți copiii cu faringită vor dezvolta RAA. Boala poate provoca inflamații și leziuni ale inimii. Se manifestă mai întâi cu dureri și tumefieri articulare de scurtă durată și mai târziu cu cardită inflamația unor structuri ale inimii sau cu o tulburare a mișcărilor involuntare anormale coree datorită inflamării creierului.

De asemenea, au fost citate cazuri de artrita reactiva dupa infectii cu Escherichia Coli sau Chlamydia pneumoniae — patogen al tractului respirator. Factori de risc: Boala apare la indivizii predispusi genetic care vin in contact cu un agent infectios bacterian.

Terenul genetic explica de ce NU toti pacientii care fac infectii cu germenii mentionati mai sus, vor dezvolta artrita reactiva. Simptomatologie Pacientul tipic este un tanar de de ani care la aprox saptamani de la un episod infectios uneori asimptomatic, cum se intampla in cazul infectiei genitale cu Chlamydia trachomatis dezvolta o simptomatologie articulara cu inflamarea articulatiilor in special ale membrului inferior — glezna, genunchi, articulatii mici picior, cu semnele clinice caracteristice — tumefiere, durere, caldura locala.

Medici care tratează această afecțiune

Durerea fesiera de obicei unilaterala apare din cauza inflamatiei articulatiilor sacroiliace. Entezita — inflamatie la nivelul insertiei tendoanelor la nivel osos, cel mai frecvent se manifesta ca durere la nivelul calcaiului. Dactilita — inflamatia unui deget, cu aspect de deget in carnacior.

Shigella Yersinia Artrita reactivă nu este contagioasă. Cu toate acestea, bacteriile care o cauzează se pot transmite pe cale sexuală sau în alimente contaminate. Doar câteva dintre persoanele care sunt expuse la aceste bacterii dezvoltă artrită reactivă. Factori de risc în cazul artritei reactive Anumiți factori cresc riscul de artrită reactivă: Vârstă. Artrita reactivă apare cel mai frecvent la adulții cu vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani.

Manifestarile extraarticulare includ: oboseala, uneori febra joasa, tratamentul artritei reactive ponderala, precum si manifestari organice. Afectarea oculara cuprinde conjunctivita afectand in general ambii ochi si uveita acuta afectand un singur ochi.

Afectarea cutaneo-mucoasa: keratodermia blenoragica — eruptie cutanata papulo-scuamoasa pe palme si talpi, asemanatoare psoriazisului, ulceratii nedureroase la nivelul cavitatii bucale, unghii hiperkeratotice ingrosatebalanita circinata ulceratie pe gland, nedureroasa, cu margini neregulateeritemul nodos leziuni nodulare rosii, dureroase, cel mai frecvent localizate pe fata anterioara a gambelor Afectarea cardiaca — inflamatia radacinii aortei — aortita, ce duce la dilatatia inelului aortic si afectarea valvei aortice cu insuficienta aortica si tulburarile de conducere cardiaca apar ocazional.

Afectarea neurologica: afectarea nervilor periferici cu neuropatie, ce analgezice pentru durerile de genunchi transversa — inflamatia maduvei spinarii Afectarea renala: depunerea de imunoglobuline de tip Ig A anticorpi implicati in protectia mucoaselor sau de amiloid la nivel renal Manifestarile neurologice si renale sunt rare si tin de evolutia severa, prelungita a bolii netratate.

Investigatii radioimagistice si de laborator — analize de sange care arata: sindrom inflamator nespecific — VSH, proteina C reactiva crescute, leucocite si trombocite crescute, anemie in contextul inflamatiei.

Artrita reactivă

In aceasta etapa este mult mai utila ecografia articulara care poate pune in evidenta prezenta lichidului articular, modificarile inflamatorii la nivelul entezelor.

Abia in fazele avansate ale bolii apar modificari radiologice.

RMN-ul de sacroiliace este folosit pentru un diagnostic precoce al sacroiliitei — inflamatia asimetrica a articulatiilor sacroiliace. Diagnostic Diagnosticul tratamentul artritei reactive se construieste plecand de la discutia cu pacientul — istoricul recent de infectie fie digestiva, fie urogenitalatabloul tipic de afectarea articulara, trecand printr-un examen clinic atent pentru a obiectiva suferinta articulara reala si eventualele manifestari extra-articulare, ajungand la testele de laborator care sa sustina ipoteza unui proces inflamator sistemic, aparut dupa un eveniment infectios suferit de un pacient cu predispozitie genetica.

Intotdeauna trebuie excluse bolile cu manifestari asemanatoare: artritele infectioase — virale, bacteriene, boala Lyme, artropatiile cu microcristale —guta, alte spondilartrite — enteropatice, psoriazica, spondilita anchilozanta, poliartrita reumatoida, reumatismul articular acut, boala Behcet, etc. Conduita terapeutica In formele acute de boala tratamentul antiinflamator poate reduce spectaculos durerea si redoarea articulara.

In general se recomanda ca administrarea antiinflamatorului sa se faca seara, la culcare pentru a reduce din simptomele accentuate dimineata. Se folosesc antiinflamatoarele non-steroidiene AINS ex. Indometacin administrate oral, in doze mari, cu protectie gastrica pana cand artrita se remite. Folosirea antiinflamatoarelor steroidiene —cortizonicele administrate tratamentul artritei reactive, intralezional, este rezervata situatiilor in care suferinta este localizata la nivelul entezelor, articulatiilor sacroiliace sau atunci cand sub tratamentul non-steroidian persista afectarea unei articulatii periferice.

In acest ultim caz se recurge la tratamentul artritei reactive articulara evacuatorie si se administreaza intra-articular un preparat cortizonic de depozit.

Terapia cortizonica sistemica injectabila sau orala are eficienta redusa in afectarea articulara insa poate fi necesara in formele severe, insotite de anumite manifestari extra-articulare ex. Pentru tratamentul artritei reactive persistente, care nu tratamentul artritei reactive remit sub AINS, urmatoarea linie de tratament o constituie Sulfasalazina.

Mecanismul de actiune al medicamentului nu este complet cunoscut insa este stiut ca interfera cu functia celulelor sistemului imun neutrofile, limfocite, celulele natural killer.

S-a demonstrat ca administarea Sulfasalazinei in primele 3 luni de evolutie a artritei reactive poate induce remisiunea mai rapid. Efectele tratamentului apar abia dupa aprox. Reactiile adverse de mentionat sunt cele de natura alergica, digestive — dureri abdominale, greata, varsaturi, toxicitatea hepatica, supresia medulara — cea mai severa, duce la scaderea productiei de leucocite, trombocite si hematii.

Diagnosticul si tratamentul artritei reumatoide

Pentru a preveni reactiile adverse severe, se recomanda urmarirea regulata in primele luni de tratament a hemogramei si transaminazelor la saptamani. Doza va trebui ajustata in functie de rezultatele acestor analize. Eficienta medicamentului se apreciaza clinic ameliorarea simptomelor si paraclinic reducerea sindromului inflamator la aproximativ 4 luni. In situatia in care sulfasalazina este ineficienta, se poate recurge la alte terapii.

Exista cazuri de artrita reactiva care au fost tratate cu Metotrexat sau Azatioprina.

Artrita reactiva

De asemenea, terapiile biologice antiTNF Infliximab, Etanercept, Adalimumab aprobate pentru tratamentul artritei reactive altor forme de spondilatrite ex. Fiind vorba de o artrita declansata de o infectie, se pune intrebarea este sau nu nevoie de tratament antibiotic in ameliorarea acestei suferinte?

Se pare ca majoritatea infectiilor enterale condroprotectoare pentru artroză rezolva spontan fara tratament antibiotic.

In cazurile in care semnele de infectie sunt prezente in momentul evalurii pacientului, atunci este necesara si o cura de antibiotic, administrat conform sensibilitatii testate a agentului microbian. Studiile in care s-a folosit Ciprofloxacina in artrita reactiva cu trigger digestiv, administrata pe o tratamentul artritei reactive lunga de timp, nu au dovedit eficienta acestei abordari terapeutice, de aceea terapia antibiotica prelungita ramane o abordare controversata. Pentru infectia genitala insa, teoria este ca germenul ramane cantonat in organism, intr-o stare latenta, din acest motiv recomandadu-se tratamentul antibiotic — cel mai folosit fiind doxiciclina, antibiotic din clasa tetraciclinelor, cu tratarea concomitenta a partenerilor sexuali.

Artrita reactiva – simptome, cauze si remedii eficiente

Exista teorii conform carora folosirea pe termen lung a doxiciclinei ar avea efecte benefice asupra articulatiilor. Ultimele studii s-au concentrate pe gasirea schemei antibiotice eficace impotriva Chlamydiei. Combinand efectele antibioticelor care blocheaza sinteza proteica a bacteriei asa cum actioneaza doxiciclina si azitromicina cu un agent cu potential mare de patrundere in tesuturi, cum este Rifampicina care interfera cu transcriptia genica a Chalmydiei, este posibil sa distrugem celula in care s-a cantonat acest germen.

Exista astfel un studiu care sustine ca tratamentul combinat rifampicina cu doxicilina sau rifampicina cu azitromicina, urmat timp de 6 luni poate ameliora simptomele artritei reactive.

Evolutie, Complicatii, Profilaxie In trecut se considera ca boala este autolimitata si ca procesul inflamator se stinge sub tratament dupa cateva luni. Factorii de prognostic negativ sunt sexul masculin, varsta sub 20 de ani, terenul genetic HLA B27, artrita post-infectie cu Chlamydia, sindromul inflamator intens, raspunsul slab la AINS.

Artrita reactivă: cauze, factori de risc, simptome, complicații, analize, tratament

Cei care au rude de gradul I cu spondilartrite sau teren HLA B27 trebuie sa evite infectiile cu poarta de intrare digestiva, urinara iar in cazul aparitiei primelor semne de infectie, sa se prezinte la medic pentru tratament rapid. Recomandari Medicale Pacientul trebuie sa inteleaga ca pentru a evita aparitia complicatiilor bolii si ale tratamentului este obligatoriu sa urmeze intocmai recomandarile medicului reumatolog atat in privinta modului de administrare cat si a monitorizarii tratamentului.

Reumatologul este cel care stabileste diagnosticul si planul terapeutic. Medicul de recuperare medicala trebuie si el implicat in conceperea unui plan de kinetoterapie pentru a evita atrofiile musculare si a mentine nivelul de activitate fizica cat mai aproape de normal.

Medicul urolog se ocupa de tratamentul pacientului cu simptome genito-urinare persistente. Oftalmologul este cel care evalueaza afectarea oculara si stabileste tratamentul cel mai potrivit pentru manifestarile specifice de la acest nivel.

Please wait while your request is being verified...

Antiinflamatoare non-steroidiene: Indometacin, diclofenac, aceclofenac, meloxicam, etoricoxib, celecoxib, nimesulid etc. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.

Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel.